A little bit of history… repeated
De la oja simplă aplicată pe unghie, până la adevărate opere de artă pictate (și nu numai) pe unghie, manichiura și pedichiura devin rapid un “fashion statement” (declarație de modă) cu drepturi depline: trenduri proprii, manii (obsesii) și design-uri mereu schimbătoare.
Ai crezut că manichiura (și în paralel pedichiura) sunt o expresie a lumii noastre postmodern-moderne? Greșești! Nu este! Este un fenomen înrădăcinat undeva în Antichitate (î.e.n).
Cuvântul manichiură vine de la latinul “manus” (mână) și “cure” (tratament). Există dovezi arheologice care arată că deja acum 3000 de ani această practică a fost una înfloritoare.
Acum 3000 de ani în lumea antică descopereau cum “pictatul” unghiilor poate fi un simbol al puterii și apartenenței sociale. Nobilimea folosea culori tari, strălucitoare, în timp ce țărănimii se permitea doar folosirea unor culori naturale.
1. Imperiul Babilonian și aurul babilonienilor (3500 î.e.n – 1781 î.e.n)
Bărbații din Babilonul Antic își vopseau unghiile cu fard de ochi, închis la culoare, preparat dintr-un mineral special. Diferitele culori simbolizau diferite clase sociale. Cei bogați, cei din structura superioară a societății, aveau unghii negre, în timp ce clasele inferioare purtau verde. Au creat primul set de manichiură, toate instrumentele fiind fabricate din aur solid. Parcă instrumentele noastre din diferite metale par… ieftine…
2. Faraonii Egiptului Antic erau pasionați atât de manichiură, cât și de pedichiură, având specialiști care se ocupau exclusiv de asta. Toată lumea cunoaște povestea celor doi maeștrii într-ale manichiurii, Niankhkhnum și Khnumhotep, cei doi supraveghetori ai manichiuriștilor din curtea Regelui Niuserre. Arheologii au găsit seturi de manichiură sin anul 3200 î.e.n. Ba, mai mult, unele mumii au fost găsite cu unghiile “lustruite” cu henna (atât le îngăduia tehnologia vremii). În Egiptul Antic culoarea unghiilor era ca un cod de bare care împărțea nobilimea de clasele sociale inferioare. Culorile tari erau preferate de nobilime, sclavilor îngăduindu-se doar folosirea unor culori pastelate. Membrilor parlamentului și preoților le era permisă folosirea roșului (diferite nuanțe) pe unghii. Cu cât erau mai deschise culorile, cu atât persoana făcea parte din clase sociale din ce în ce mai joase. Cleopatra prefera unghiile lungi, pictate cu henna de culoarea teracotei. În lumea antică henna a fost cel mai iubit material pentru vopsirea părului și unghiilor.
3. În China Antică unghiile lungi au ajutat la comunicarea cu zeitățile și simbolizau înțelepciunea. În fabricarea lacului de unghii, foloseau un amestec special fabricat din gelatină, gumă arabică, gălbenușuri de ou, ceară și coloranți naturali. Abia acum 600 de ani în cei bogați alegeau să își coloreze unghiile aurii sau argintii. Culoarea roșie și negrul au înlocuit auriul și argintiul în timpul dinastiei Ming (1368-1644) în rândul aristrocraților. Mai târziu a început moda ”tipsurilor” din aur sau argint. Aceste ”proteze” deveniseră simbolul statutului social. Era mare rușine dacă fetele își pierdeau aceste ”ghiare”.
Bineînțeles, noi ne-am inspirat și am reinterpretat manichiurile antice… adaptându-l lumii noastre moderne. Și eu am ales negru!
Ne vedem la salon, air sâmbăta viitoare pe blog! Voi veni cu noi surprize.
Până atunci, stay safe și unghii frumoase!
Cheers!
P.S.: Voi ce manichiură antică v-ați alege? (Așteptăm răspunsurile în secțiunea de commenturi!)
